Curiozitatea înnăscută

The Invincible este unul dintre acele titluri care te bombardează cu povești. Suntem în pielea lui Yasna, un astrobiolog care pornește într-o călătorie în cursa spațială împreună cu echipa sa. În această situație, ajungem să ne pierdem echipajul în mijlocul unei planete necunoscute, numită Regis III, iar din acel punct începe jocul.

Prin urmare, primul nostru obiectiv este de a găsi echipajul pierdut și de a face alegerile corecte în timp ce trecem prin mari pericole. Jocul este axat pe narațiune și, prin urmare, ne face să fim nevoiți să alegem direcția poveștii prin dialog.

Cu alte cuvinte, suntem pierduți pe o planetă pe care nu o cunoaștem, departe de prietenii noștri și fără comunicare directă cu echipa. Odată cu asta, practic vorbim singuri în timp ce decidem ce drum să urmăm.

Lucrarea este bine axată pe teme științifice și pe explorarea în cadrul jocului. Vă permite să vedeți tot ceea ce doriți și să învățați din fiecare punct marcat, iar noi îl putem marca sau l-am marcat deja anterior, în funcție de ceea ce personajul poate reține în memoria sa.

Astfel, Yasna se găsește pierdută și fără să își amintească mici detalii, dar își amintește totuși lecțiile învățate și unele locuri vizitate, ceea ce este de mare ajutor în călătoria noastră. În acest fel, jocul este condus, cu multă poveste de spus și cu trasee grozave de urmat.



Amintind...

După ce reușim să ne ridicăm și să facem mici mișcări, personajul nostru începe să își amintească ce s-a întâmplat, dar este dificil să ne amintim de ce stăm acolo. Yasna merge apoi încet și trece pe lângă mai multe locuri care îi aduc aminte.

Așadar, explorarea noastră începe, într-o zonă mare și cu multe instrucțiuni. Pentru a începe, folosim un jurnal de bord pe care personajul îl poartă în rucsac. Ea a notat tot ceea ce i s-a părut interesant și important pentru viitor, aici, în acest caz, în viitorul foarte apropiat (pentru că vom avea nevoie de notițe cât mai curând posibil).

În acest fel, totul devine un pic mai ușor. Putem fi liberi să explorăm, dar întotdeauna să notăm totul din nou, în cazul în care avem nevoie. Iar acest lucru este făcut automat de către joc, nu jucătorul este cel care are inițiativa de a lua caietul și de a bifa.



Acesta a fost un factor pe care am observat că se întâmplă frecvent, și anume faptul că multe procese sunt automate și puține implică interacțiunea jucătorului cu jocul. Ca să înțeleg mai bine: la un moment dat, în narațiune, am avut nevoie să folosesc un detector de metale și mi s-a dat comanda. Mai târziu, când m-am gândit să îl folosesc din nou, personajul meu îl luase deja în mână fără ca măcar eu să îi "spun".

Pentru mine, această întrebare a fost un pic incomodă. Asta pentru că mie îmi place să am autonomie și să mă gândesc care va fi următorul meu pas, ca și cum ar fi o dificultate care trebuie înfruntată imediat, iar în acest titlu nu par să fie prea multe astfel de momente.

Acestea fiind spuse, nici jocul nu te lasă să faci greșeli. Controalele sunt destul de elementare și am încercat de câteva ori să mă apropii de locuri înalte pentru a încerca să cad, dar nu a fost posibil. Jocul te ghidează să ajungi în locul potrivit și să "colectezi" amintiri tot timpul.



Astfel, am constatat că și comenzile sunt foarte limitate, ceea ce face ca experiența să fie puțin mai puțin realistă, deoarece este un joc de acțiune - și că, de fapt, nu există prea multă acțiune din partea jucătorului.

Un lucru care mi s-a părut foarte mișto au fost micile evenimente în timp rapid, care apar prin dialog. Replicile, atunci când apar pe ecran, au o anumită perioadă de timp pentru ca tu să te gândești la cel mai bun răspuns și la alegere, adică trebuie să fii atent la ceea ce se spune (în engleză), la subtitrări (în portugheză) și la joc, și totuși să optezi pentru cel mai bun dialog.

Și-n acest fel, jocul prinde contur. Cu dialoguri, narațiuni, amintiri și multă aventură. Unul dintre punctele care mi-a plăcut foarte mult a fost faptul că există mai multe mecanisme și obiecte utile, pe care le putem folosi și în funcție de nevoie (sau curiozitate), nu doar în mod automat.

Este vorba despre telemetru (care funcționează ca o lunetă), la care putem mări și micșora distanța prin mișcarea lentilei și, cu ajutorul căruia putem vedea locuri îndepărtate și emite un raport despre acestea. Raportul este extrem de important pentru ca șeful nostru de navigație să fie la curent cu totul și să ne ajute în cadrul misiunii. Acestea fiind spuse, este un instrument extrem de util.



La început, în principiu, rolul nostru este de a emite rapoarte care să fie livrate ulterior șefilor. Fiecare loc diferit, lichid, obiect sau chiar vreme pe care îl întâlnim, îl scriem în jurnalul nostru. Astfel, am înregistrat mai multe informații importante și interesante care vor fi folosite în viitor.

Și exact așa îmi imaginez că vor fi misiunile astronauților, care necesită o mulțime de înregistrări și rapoarte de diferite tipuri. Se creează chiar o atmosferă diferită, chiar plictisitoare, pentru cei care nu înțeleg subiectul. Există mulți termeni tehnici și explicații lungi despre multe lucruri pe care, de multe ori, nu le putem înțelege și nu ne rețin atenția.

Excentric

Un aspect care mi-a plăcut foarte mult la acest titlu a fost faptul că decorul său este pur și simplu perfect. Jocul te lasă foarte imersat în narațiune pentru că a investit foarte mult în resursele audiovizuale.

Ceea ce vreau să spun prin asta este că coloana sa sonoră și sunetele de fundal dau exact senzația dorită. În timpul gameplay-ului, m-am simțit foarte încordat și atent la ceea ce se întâmplă în acel moment și am căutat răspunsuri aproape automat.

Pe lângă faptul că am explorat foarte mult acele medii pentru a înțelege fiecare parte a poveștii care încă se spunea. Întrucât există cutscene în joc, era inevitabil să urmăm o anumită cale, astfel încât scenele să completeze narațiunea, care era spusă prin intermediul amintirilor personajului.

Dar, în timp ce căutam aceste puncte specifice, m-am bucurat de o muzică bună, cu melodii puternice și izbitoare, și de scene și obiecte foarte bine detaliate, motiv pentru care spun că ceea ce mi-a atras cel mai mult atenția au fost aceste elemente.

Prin urmare, mi-a plăcut foarte mult stilul de desen și tema aleasă pentru joc. De asemenea, culorile s-au potrivit foarte bine cu propunerea, iar folosirea neobosită a portocaliului arată cu adevărat acest lucru. Pentru mine, jocurile cu o temă SF trebuie să folosească portocaliu, galben, albastru și negru, așa cum îmi imaginez și văd în multe alte lucrări (cum ar fi filmele) cum este o planetă necunoscută nouă.



Acestea fiind spuse, coloritul și alegerile de tonuri au fost exact la fix. Nici prea saturate (vii), nici prea luminoase, ci așa cum ar trebui să fie: prezente și opace, pentru a simula nenumăratele evenimente meteorologice care ajung să influențeze direct mediul înconjurător.

Ținând cont de faptul că jocul necesită ca cerințe minime 8 GB de memorie RAM, procesor Intel Core i5-10400F și placă grafică GTX 1660, eu am jucat pe un PC cu 16 GB de memorie RAM, procesor Intel Core i5-9400F și placă grafică GTX 1050 Ti , nu am suferit niciun bug sau glitch, jocul a rulat perfect.

Mulțumim studiourilor 11 bit pentru că ne-au furnizat cheia pentru The Invincible pentru PC.

Tradus și recenzat de Alexandru Blaga