Dacă ești un fan al lui RoboCop...

Dacă ești un fan al lui RoboCop, doar JOACĂ! Dacă nu... hai să trecem la review:

RoboCop: Rogue City nu numai că este inspirat din universul RoboCop, dar este chiar inserat în narațiunea filmului. Jocul are loc între filmele 2 și 3 ale francizei, în care apare un val de crime împreună cu un șef al crimei, "New Guy". Așadar, tu, în calitate de om al legii, jucând în pielea lui RoboCop însuși și însoțit de Anne Lewis (partenera de poliție a lui Robo, care apare și în filme), ești însărcinat să investighezi valul de crime care are loc și, bineînțeles, să elimini amenințările și criminalii.



Când am spus, la începutul textului, că fanii francizei ar trebui să joace, este pentru că dezvoltatorul apelează la nostalgici și aduce elemente din opera originală care adaugă foarte mult și care trebuie remarcate. Primul punct este estetica care seamănă foarte mult cu cinematografia: jocul evocă foarte bine decorul, narațiunea și mediul în care se desfășoară povestea lui RoboCop; viața de zi cu zi a unui polițist din anii 80/90 este bine ilustrată și trebuie să îndeplinești misiuni și sarcini zilnice - mă simt ca o imersiune în univers -; violența și criminalitatea în creștere în suburbiile marilor orașe americane - care ajunge să se combine cu violența reactivă a lui Robo -; și unul dintre cei mai cool factori și cireașa de pe tort, care este vocea actorului original Robo: Peter Weller. Adunând toate aceste puncte, sunt sigur că un fan al seriei va fi cu siguranță entuziasmat de acest joc.

Arta jocului

Când spun artă, mă refer la partea creativă a jocului, atât în ceea ce privește narațiunea și intriga, cât și elementele vizuale și sonore. Acestea fiind spuse, aș vrea să încep prin a vorbi puțin despre istoria jocului:

Mi-a fost puțin greu să analizez această parte, deoarece m-am lovit de o problemă: autenticitate versus dezvoltare. Ambele sunt extrem de necesare pentru a avea o narațiune de calitate; o poveste autentică care nu progresează bine sau nu are personajele bine dezvoltate ajunge să rămână, în ciuda faptului că este inovatoare, superficială; La fel cum o poveste care are o dezvoltare bună, dar este un clișeu, ajunge să își piardă din strălucire.



În RoboCop: Rogue City, simt că autenticitatea este puternică, dar dezvoltarea sa este rezonabilă. Deși nucleul poveștii este un clișeu: un șef al crimei apare ca un pericol pentru societate și tu, ca erou, trebuie să îi pui capăt; consider că dezvoltările poveștii, relațiile țesute în viața de zi cu zi a polițiștilor și modul în care aceștia îi aduc umanitate lui Robo, explorând acest lucru ca pe o vulnerabilitate, sunt foarte autentice și au un mare potențial de dezvoltare. În ciuda acestui lucru, consider că jocul s-a limitat prea mult la genul first-person shooter - în opinia mea, consider că nu a făcut acest lucru cu măiestrie și vom vorbi despre asta mai târziu - și a lăsat puțin de dorit în ceea ce privește modul în care au explorat intriga.

În continuare, aș dori să vorbesc despre partea vizuală a jocului, începând cu grafica: în general, dezvoltatorii au făcut o treabă excelentă cu Unreal Engine, iar lumea în ansamblu este bine dezvoltată și foarte frumoasă. Estetica universului, texturile și iluminarea se potrivesc foarte bine în lumea lui RoboCop, deoarece are un aer foarte retro, în același timp cu detalii ușor futuriste - foarte în concordanță cu viziunea a ceea ce era considerat futurist în anii '80 -. Personajele sunt, de asemenea, foarte frumoase, iar scenariile sunt și ele bine construite. Este un joc foarte frumos.



Singurul aspect care m-a deranjat și care mi-a răpit cu adevărat imersiunea în anumite momente au fost animațiile jocului - care mi s-au părut destul de proaste -. La început, ciudățenia este certă, deoarece personajul merge rigid, iar arma nici măcar nu se mișcă în mână atunci când se mișcă. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că suntem un robot care chiar este dur - și în acest moment, totul este în regulă -. Ceea ce m-a deranjat cu adevărat au fost animațiile celorlalte personaje și senzația pe care această duritate o aduce în luptă. Păpușile sunt toate tari și au mișcări foarte simple - probabil că și inteligența artificială joacă un rol important în acest sens -. În cele din urmă, lupta a devenit pentru mine ceva complet lipsit de emoții și de tensiune. Dar vom discuta acest lucru mai târziu.

Pentru a încheia partea artistică, să vorbim despre partea sonoră. Coloana sonoră pentru meniul inițial este foarte bună și se încadrează perfect în lucrare. În ciuda acestui fapt, practic pe parcursul întregului joc, mai ales în situațiile jucabile, adică cele care nu sunt cutscene, nu există o coloană sonoră. Acest lucru a ajuns să mă frustreze puțin, deoarece coloana sonoră din meniu a generat o anumită așteptare. În cele din urmă, consider că, deși sunetul ambiental al jocului este foarte bun, tăcerea fără muzică de fundal sfârșește prin a lăsa un gol. Muzica în joc are adesea funcția foarte importantă de a aduce un sentiment în scenă și, acestea fiind spuse, simt că multe părți din RoboCop au sfârșit prin a părea lipsite de emoție - iar lupta este una dintre ele - din cauza lipsei unei coloane sonore.

În ceea ce privește dublajul și efectele sonore, RoboCop: Rogue City se descurcă foarte bine, mai ales în ceea ce privește aducerea lui Peter Weller ca actor de voce al lui Robo. Munca a fost foarte bine făcută și cu siguranță adaugă strălucire jocului în acest moment.



Modul de joc din RoboCop: Rogue City

Aș dori să vorbesc puțin despre gameplay și despre ceea ce am simțit în timp ce jucam jocul. În primul rând, să trecem la luptă, la urma urmei, este un joc FPS și pentru o mare parte din joc ne așteptăm să vedem schimburi de focuri deschise.

Combaterea este la cel mai înalt punct în violența sa explicită și în interacțiunea cu decorul. Este amuzant să tragi în inamici cu Auto-9 al lui Robo - care arată ca un vultur din deșert cu foc în rafală - și să-i faci bucăți. Sau să poți ridica scaune și calculatoare și să le arunci cu suficientă forță pentru a arunca PC-ul în capul adversarului. Sau chiar să-ți arunci proprii inamici unul în celălalt. Acestea sunt elemente care fac lupta distractivă și care îmi amintesc de shooterele arcade mai vechi, în care mergi, tragi, mergi și mai tragi împotriva unei armate de inamici.



În ciuda acestui fapt, așa cum am spus mai devreme în text, există anumiți factori care contribuie la îndepărtarea unei părți din emoția și tensiunea luptei. Animațiile dure ale inamicilor combinate cu inteligența artificială care nu este cea mai inteligentă și face ca lupta să fie foarte asemănătoare cu cea a shooterelor retro, în care gameplay-ul nu merge mult mai departe decât să te plimbi și să tragi în adversari. Un alt punct care sfârșește prin a face lupta puțin mai lipsită de emoții este lipsa unei coloane sonore. Nimic nu este mai satisfăcător decât să asculți muzică epică sau haotică în timp ce trebuie să schimbi focuri de armă cu o jumătate de lume de oameni. În cazul lui Rogue City, este vorba doar de zgomote de împușcături. În cele din urmă, cred că pot spune că lupta din RoboCop: Rogue City este simplă și, deși există o frumusețe în simplitate, simt că, în timp, confruntarea din joc începe să devină puțin repetitivă.

În cele din urmă, consider că RoboCop: Rogue City aduce elemente autentice și face o treabă foarte bună rămânând fidel lucrării originale, RoboCop. Deși unele puncte ar fi putut fi lucrate puțin mai bine, grafica sa frumoasă și apelurile nostalgice, cum ar fi dublarea vocii lui Peter Weller, vocea originală a lui RoboCop, jocul va entuziasma și distra fanii francizei.

Pentru acest review, RoboCop: Rogue City a fost jucat pe platforma Windows (PC) prin intermediul Steam.

De asemenea, dorim să mulțumim companiei Nacon pentru că ne-a pus la dispoziție jocul și a permis crearea conținutului!

Tradus și revizuit de Alexandru Blaga.