Trebuie să mergi repede... sau nu!

Cele mai multe jocuri Sonic apasă pe accelerație, făcându-te să călătorești cu viteze mari, evitând în același timp pericolele în drumul tău spre obiectiv. Spre deosebire de majoritatea jocurilor anterioare, Sonic Superstars schimbă viteza tradițională cu noi abilități, mai multă explorare, multe mini-jocuri și șefi ceva mai dificili. Cea mai mare parte a acestei deviații stilistice funcționează bine pentru o mare parte din povestea de aproximativ 15 ore a multi-campaniei Superstars.

Sonic Superstars are trei moduri principale de joc: o campanie cu trei povești individuale care sunt deblocate succesiv, după ce o termini pe cea precedentă poți accesa una nouă, un mod de luptă pentru opt jucători și un mod de atac în timp. Modul poveste cuprinde 11 zone în noile insule Northstar, unde nivelurile se inspiră ocazional din alte etape bine cunoscute din istoria Sonic. De exemplu, zona Speed Jungle Zone



Aici, în nivele nu găsim nimic grandios sau vreo inovație vizuală semnificativă, dar au făcut ceea ce trebuia aducând stilul clasic pe care fanii jocului îl iubesc, așa că, în ciuda acestei lipse de noutate, își îndeplinesc rolul și aduc o notă de nostalgie. 

Dar cu siguranță m-am distrat jucând aceste nivele, ele pot avea niște inamici și obstacole discutabile, iar alegerea de a se concentra pe platforming în loc de viteză este puțin dezamăgitoare, pentru că atunci când joci Sonic, cel mai puțin te aștepți la viteză.

Și există mai multe rute de urmat în fiecare nivel, la început a fost distractiv să explorezi aceste căi, folosind diferite personaje jucabile și abilitățile Chaos Emeralds pentru a explora căi mai puțin liniare în căutarea a ceva ascuns, dar după ce a descoperit că singura recompensă pentru Această explorare a fost mai multe inele sau o monedă folosită în cosmetice în modul multiplayer, jucătorul sfârșește prin a se simți puțin nemotivat să încerce să înfrunte pericole și inamici suplimentari.



Un alt lucru interesant la această ediție a francizei este că, pe lângă personajele clasice cu care suntem deja obișnuiți, a fost adăugat un nou personaj care joacă un rol fundamental în campaniile jocului. Personajul se numește Trip și a fost dezvoltat de același creator al lui Sonic și Eggman, Naoto Oshima, ceea ce ar putea fi un bun indicator de calitate pentru acest nou personaj.

Complotul jocului nu se abate de la tiparul pe care îl vedem de ani de zile, este clasicul Eggman pune la cale un plan malefic, dezvoltând o multitudine de inamici robotici care vor încerca să-l oprească pe Sonic și pe toți prietenii săi înainte de a ajunge la Eggman și de a încerca să-l oprească. încheie cu planul tău, lucru care poate fi puțin frustrant, deoarece majoritatea jocurilor din franciză au această premisă.

Vânătoare de smaralde

Colectarea Chaos Emeralds este mai simplă în Sonic Superstars, deoarece accentul mai mare pus pe explorare sfârșește prin a încuraja jucătorul să caute inelele de aur uriașe care le ascund pe hartă. Iar găsirea unuia dintre ele te trimite să joci un scurt minigame în care trebuie să urmărești Chaos Emerald, pendulând dintr-un punct în altul până când ajungi la el. Și am sfârșit prin a găsi minigame-urile foarte mișto, deoarece au fost distractive și au făcut procesul de obținere a smaraldelor mai dinamic.

And Chaos Emeralds are no longer limited to just granting Sonic the ability to transform into Super, as each one now grants a unique power. For example, the Avatar and Bullet abilities, the first of which creates clones that run across the screen, destroying enemies, collecting rings or breaking walls to open new routes, while Bullet allows you to launch yourself in the direction of your choice several times during your duration.



Bullet a fost extrem de util atunci când jucați ca Sonic în mod specific, deoarece nu are opțiunile suplimentare de mișcare pe care le obțineți atunci când jucați ca Tails, Knuckles sau Amy, și puteți vedea cum utilizarea abilităților smaraldelor face jocul mult mai dinamic. și sunt mult mai esențiale pentru gameplay decât o simplă abilitate puternică.

Și dacă tot am vorbit despre abilitățile personajelor, acum să vorbim puțin despre inamicii cu care se vor confrunta. Eggman vă va provoca în mod regulat cu diverse mașini de ouă în formă de clovni, libelule, mech-uri gigantice și multe altele, dar unii dintre șefii pe care Eggman i-a pregătit pentru jucători pot fi destul de enervanți.



Vremurile în care trebuia să sari în mod constant pe una dintre mașinile lui Eggman pentru a le distruge rapid și eficient sunt de domeniul trecutului, mulți dintre șefii din Superstars sunt imuni la atacurile normale sau se îndepărtează imediat ce sunt loviți, făcându-i imposibil de țintit. , cu excepția unor atacuri specifice pe care le puteți contraataca.

Aceasta nu este o tactică neobișnuită pentru șefii din alte jocuri, dar problema aici este cât de mult trebuie să te abați de la aceleași modele simple de atac înainte ca șeful să fie învins. Unii dintre cei mai răi pot dubla sau chiar tripla timpul de finalizare a fazei în care sunt șefii, ceea ce sfârșește prin a dura prea mult și a deveni puțin plictisitor.

Fuga de probleme

Una dintre cele mai bune caracteristici ale lui Superstars este coloana sonoră fenomenală, cu melodii care se potrivesc perfect cu tema fiecărui nivel. De-a lungul jocului meu, nu am găsit nicio muzică care să nu mă facă să bat din picior în sunetul ritmurilor sale percutante și electronice, iar toate se potrivesc foarte bine cu stilul muzical deja consacrat al francizei.

Efectele sonore ale jocului sunt și ele mișto, sunetul albinelor care bâzâie sau impactul laserelor este foarte mișto, dar în etapele care ajung să fie foarte lungi, mai ales dacă ne amintim că unele lupte cu șefii sunt extinse, acest lucru poate ajunge să devină o problemă.

O altă problemă foarte enervantă a jocului este reprezentată de controale. Să nu mă înțelegeți greșit, majoritatea funcționează foarte bine, dar unele mecanici au fost gândite într-un mod prost, cum ar fi zborul lui Tails, unde dacă vrei să zbori mai sus trebuie să apeși în continuare butonul de salt în loc să ții pur și simplu apăsat butonul, lucru care ajunge să fie foarte enervant și obositor pe măsură ce avansăm în gameplay.



Jocul este inițial foarte interesant, la prima vedere pare perfect, are o coloană sonoră bună, o grafică foarte frumoasă și nostalgică, dar pe măsură ce gameplay-ul avansează apar treptat și devin tot mai clare defectele sale, cum ar fi decizia de a se axa mai mult pe explorare, ceea ce a fost o idee excelentă pe hârtie și a creat o dinamică unică pentru fiecare nivel, dar ar fi fost mai bine dacă nu ar fi sacrificat în schimb viteza.

Designul șefilor este creativ și inteligent, dar deseori îți epuizează răbdarea cu perioade lungi de neatins și cu mecanica ocazional frustrantă de ucidere dintr-o singură lovitură, aceste detalii sfârșesc prin a îndepărta o mare parte din strălucirea pe care ar fi putut-o avea jocul.

De aceea putem spune că jocul în sine nu este rău, dar îi lipsesc unele detalii pe care nu ar trebui să le aibă, a ajuns să aibă o mulțime de idei bune, foarte interesante, dar unele dintre ele au fost prost executate, și în ciuda faptului că jocul este destul de nostalgic și distractiv , nu este ceva "super" așa cum este în numele jocului.

Mulțumim sincere celor de la SEGA pentru că ne-a pus la dispoziție cheia de acces la joc pentru a face posibil acest review. Sonic Superstars a fost jucat pe PC prin intermediul Steam.