Ladru de inimi

În ciuda momentelor excelente pe parcursul călătoriei, povestea Dragon’s Dogma 2 nu este revoluționară, fiind în principal despre legătura dintre un dragon și un războinic predestinat, cunoscut și sub numele de Arisen, în care creatura preia controlul asupra inimii sale și provoacă distrugere masivă acolo unde zboară. Pentru a salva lumea, este necesar să-și recupereze inima și să-l învingă.

În mod brusc, personajul nostru (creat de la zero) se trezește într-o închisoare subterană din care trebuie să evadeze, ajungând în regiunea Melve, care nu a fost întâmplător atacată de faimosul dragon. Acolo, o arcașă numită Urika începe să încerce să ne ajute să ne recuperăm memoria despre cum s-a întâmplat totul atât de repede și de ce am pierdut memoria.

Pe lângă povestea primordială care constă în recuperarea inimii tale, lupta cu un dragon până la moarte și salvarea lumii, Dragon’s Dogma 2 mai conține și un aspect politic, care este prezentat prin regatele Vermund și Battahl, primul fiind locuit de oameni și uzurpat de o regină regentă, care "a ales" un fals Nascen ca rege, iar cel de-al doilea fiind în mare parte populat de leoterieni, care abominează oamenii și cred că o forță divină îi va salva de flăcările dragonului.



Fără a dezvălui prea multe, regiunile au un tratat de uniune în cazul în care dragonul se întoarce, dar pe parcursul călătoriei între popoare, în timp ce îndeplinim misiuni, este evident că acest acord nu se va realiza atât de pașnic. Acest conflict pentru putere este fără îndoială unul dintre punctele forte ale poveștii, care justifică un interes imens de a le citi cu atenție pentru a înțelege tot ce este prezentat.

Este important de menționat că nu încerc să spun că este ceva spectaculos neașteptat, cu răsturnări de situație și alte lucruri asemănătoare, precum în diverse momente din Game of Thrones, de exemplu. Dar fără îndoială că vorbim despre o evoluție foarte binevenită în comparație cu jocul predecesor.

Liber, ușor și relaxat

Așa cum se întâmplă și în Elden Ring, Dragon’s Dogma 2 se bazează pe o hartă gigantică fără nicio marcă pentru a vă indica că acolo se află un posibil punct de interes. Acest lucru se poate întâmpla printr-o simplă conversație cu un NPC, pe care s-ar putea să nu-i acordați atenția cuvenită și să treceți cu vederea o mare aventură.

Fără îndoială, această ineditate în RPG poate fi privită din două perspective: de către persoanele care vor insista să-l joace și să acorde atenție fiecărui mișcare suspectă și apariției de personaje neașteptate, și de către cei care preferă să fie ghidați mecanic, fără a-și da osteneala plăcerii descoperirii de unii singuri. Cred că am lămurit care este opțiunea mea, dar problema este că a doua variantă a fost modul în care dezvoltatorii au considerat că ar fi corect să explorăm zonele jocului.

Aici discutăm și despre una dintre controversele jocului, care obligă jucătorul să parcurgă harta cu foarte puține modalități de călătorie rapidă, dar acestea pot fi achiziționate, ceea ce a iritat foarte mult comunitatea. Acesta este un aspect care sincer frustrant, dar în același timp nu se abate de la intenția reală inițială când jocul a fost dezvoltat. Să întâlnești inamici uriași, trolli și alte creaturi este incredibil, deoarece nimic nu se compară cu a fi surprins. Dar spus asta, niciodată nu strică să ai mai multe opțiuni pentru a mulțumi pe toată lumea.

Crocantul combaterii

Dragon’s Dogma 2 are un sistem de luptă exemplar, diferit de primul joc din franciză. Putând să alegi între cele 4 clase inițiale: Ladrão, Combatente, Arqueiro și Mago, fiecare având avantaje și dezavantaje, este necesar să alegi pe cea care ți se potrivește cel mai bine modului tău de a juca, dar trebuie menționat că le poți schimba când găsești o guildă. Acest lucru este cu siguranță un aspect pozitiv pentru a testa diferitele oportunități de a înfrunta un anumit tip de amenințare.

De la inamici mai mici cum ar fi goblinii, până la fiare gigantice precum trollii, există moduri mai "corecte" de a-i învinge. Cu siguranță, lupta a devenit mai tactică, nu este suficient să te duci direct la inamic ca și cum personajul nostru ar fi o mașină de război. În diverse momente, trebuie să ne gândim chiar dacă este momentul exact de a înfrunta o anumită provocare.

Așa cum am menționat anterior, lupta este mai studiată, nu este suficient să-ți alegi luptele, este necesar să fii mereu atent la barele de sănătate și respirație. Este esențial să ai la tine obiecte de vindecare, deoarece acestea pot fi refăcute doar prin această metodă sau când ajungi în sate. Nu merită să intri într-o luptă doar din cauza emoției, deoarece frustrarea poate fi mare.

Trebuie să menționăm că, în ciuda îmbunătățirii semnificative a sistemului de luptă, camera poate fi un factor important pentru rezultatul luptei, deoarece în diverse momente m-am simțit dezavantajat de schimbarea bruscă a direcției, cauzând un disconfort foarte mare în direcționarea personajului.

Formând echipa ta

Așa cum s-a întâmplat și în primul joc, Peões (slujitorii) sunt din nou aici, gata să ne ajute cu orice preț în toate bătăliile și pe întreaga călătorie. Aceștia, pe care îi putem invoca la începutul jocului conform preferințelor noastre datorită unei ample opțiuni de personalizare disponibile, ne permit să-i ajustăm în funcție de punctele slabe ale personajului principal, servind ca un pansament.



Pe parcursul aventurii, vom putea recruta încă 2 slujitori, aceștia fiind primii tovarăși creați de alți jucători. Ca un lucru foarte avantajos, aceștia pot acumula experiență, pot descoperi rute de comori și căi alternative, de exemplu.

Deși nu putem controla acțiunile lor, aceștia primesc ordine de bază, privind poziționarea, atacul total, înaintarea, însoțirea noastră, între altele, dar în ceea ce privește lupta, totul va depinde de vocații. Chiar dacă nu este posibil să controlăm toate acțiunile, consider că slujitorii sunt mai inteligenți și cu adevărat fac diferența într-un mod destul de satisfăcător.

Anumite slăbiciuni

Am menționat deja problema camerei în lupta din Dragon’s Dogma, care ar putea fi rezolvată cu un sistem de blocare, pe care doar unele clase îl au, dar indiferent de asta, este destul de enervant să afli că lupta a fost pierdută din cauza unei probleme a jocului și nu a ta.

Evident că Dragon’s Dogma 2 este un vis realizat, dar este greu de ascuns lansarea sa problematică, în special în ceea ce privește grafica, când, chiar dacă nu rulează la doritul 60fps, jocul nu reușea să mențină constant 30fps, cauzând scăderi de performanță în orașe și în lupte epice contra gigantilor.



Printre aspectele negative, nu putem să nu menționăm microtranzacțiile bizare. Este în regul să existe posibilitatea de variații de skin-uri și alte cosmetice, dar să obligi jucătorul să plătească pentru a face călătorii rapide este ceva revoltător, mai ales că vorbim despre un RPG.

Visele noastre nu se vor sfârși

Evitând RPG-ul tradițional, dar respectându-i caracteristicile, Dragon’s Dogma 2 este cu adevărat tot ce fanii așteptau și mult mai mult. Aici avem o poveste care poate merge mult dincolo de ceea ce te aștepți, lăsând ca destinul tău să fie practic în mâinile tale. Desigur, povestea de bază și obiectivele principale sunt aici, dar jocul sugerează că modul în care călătoria este construită poate fi diferit. Este ca și cum totul ar fi foarte natural.

Nimic nu este foarte bine regizat și există puține explicații despre ceea ce trebuie făcut. Ai o misiune clară, dar modul în care va fi realizată este liber să fie decis. Și acest model a fost din ce în ce mai folosit, ca în Zelda: Tears of the Kingdom, Elden Ring și Baldur’s Gate III, de exemplu.

Odată în plus, subliniez cum alegerea de a nu avea puncte de interes pe hartă face din joc ceva care poate și cu siguranță va surprinde pe toată lumea, atâta timp cât este primit cu brațele deschise.

Dragon’s Dogma 2 a fost jucat pe un PS5 și amabil furnizat de editor.