Nu ai nimic de spus creatorului tău? ...Nu.

În cele din urmă, unul dintre cele mai așteptate titluri din una dintre cele mai mari francize din istoria jocurilor, succesorul său care rulează chiar și pe testul de sarcină contrazicând cerințele grafice ale acestui nou titlu, DOOM: The Dark Ages readuce în viață franciza DOOM cu acest joc fantastic care cu siguranță va încânta fanii seriei.

Acțiunea are loc înainte de DOOM 2016 și Doom Eternal, unde vedem protagonistul seriei, Slayer, sub controlul rasei Maykrs și fiind folosit de aceștia ca o unealtă, o armă de război pentru a elimina demonii în situații de pericol maxim și în situații mai periculoase, unde Doomguy este perfect, mai ales având în vedere faptul că Maykrs i-au înlăturat toate amintirile și sentimentele, lăsând doar ura față de demoni.



La acest punct, jocul face o punte foarte importantă către universul doom, deoarece mitologia sa umple golul dintre Doom 64 și Doom 2016, explicând partea poveștii în care Night Sentinels îl găsesc după ce a supraviețuit ere în iad și au decis că era prea mortal pentru a fi lăsat ca gladiator, astfel că au decis să-l întoarcă în prima linie, unde ar fi fost mai util, corectând acest "gap" care exista între celelalte jocuri.

De asemenea, putem vedea o evoluție frumoasă și în modul în care jocul povestește mai mult despre universul francizei, în DOOM: The Dark Ages este posibil să observăm o schimbare semnificativă față de celelalte titluri, acum Id Software a inclus un volum mult mai mare de dialoguri și mai ales scene cinematice, care sunt foarte bogate și ajută la povestirea mai bună a tot ceea ce se întâmplă.



De asemenea, putem conta și pe câțiva caractere deja cunoscute din franciza jocurilor anterioare, în special din Doom 2016, cum ar fi King Novik, care are un rol fundamental pentru contextul inițial al poveștii, dar și pe câțiva noi, aducând și un aer de noutate, contrazicând gândirea unora că "Doom este mereu același lucru".

Sânge, tripuri și viscere 

Gameplay-ul acestui joc este impecabil, diferit de titlul său anterior, jocul este mai puțin haotic, mai puțin agitat. Dar stai liniștit, este încă freneticitatea specifică Doom, dar într-o proporție mai controlată și sincer, eu am considerat că acest lucru i-a făcut foarte bine, jocul mi s-a părut mult mai distractiv.

Dar în general, gameplay-ul este foarte bine lucrat, ecosistemul jocului este foarte coeziv, de mișcare, de daune, de generare și colectare de obiecte și resurse, totul foarte bine pus la punct, fără a elimina elementele caracteristice ale francizei și fără a-și pierde identitatea, schimbările au fost foarte bine gândite și complet sănătoase pentru joc.



Schimbarea de gameplay pe care am considerat-o cel mai relevantă au fost mecanicile cu scutul, care au un rol fundamental în momentul confruntării cu inamicii și uneori chiar în deplasarea pe hartă și rezolvarea unor puzzle-uri mici, scutul are un rol central în lupta din joc, este vizibil cum au dorit să-i acorde o importanță mai mare.

Mecanicile scutului, în afară de apărarea simplă împotriva atacurilor, au și un rol crucial în a paraliza atacurile unor inamici de elită, dar au și o putere ofensivă foarte mare, fiind responsabil pentru atordarea inamicilor la distanță, spargerea scuturilor și chiar pentru acele animații foarte violente de executare a unui inamic.



Dar nu îți face griji, armele tale clasice încă sunt prezente, și prietenele tale, cu aceste grafice și animații absurde, te motivează și mai mult să tragi în demoni, mai ales că vreau să subliniez preferata mea, zdrobitorul de cranii. A fost și mai nebun să înfrunt o hoardă de demoni folosind-o, animația craniului fiind zdrobit încet-încet în timp ce trag este nebună.

De asemenea, există îmbunătățiri pe care le poți face la armele tale, atât la scut, arme și chiar la atacul de lovitură melee al slayer-ului, iar un aspect interesant este că în acest joc există diverse tipuri de monede, și pe parcursul evoluției unei arme în "arborele de talente", dacă putem spune așa, va trebui să folosești o monedă diferită pentru fiecare etapă și armă, deoarece aceste talente au un impact semnificativ asupra gameplay-ului și puterii de foc.



Și în cele din urmă, dar nu cel din urmă, tu acolo, prietenele mele fani, care adoră să petreacă ore explorând o fază în căutarea unei zone secrete sau a unui obiect de colecție, așa cum este deja obișnuit în franciză, poți fi fericit, design-ul nivelului jocului este foarte bun, în timp ce progresul pe hărți este într-o anumită măsură linear și intuitiv, lasă și spațiu pentru a explora, reveni și descoperi secrete și obiecte pe hartă.

Fără speranță, doar DOOM

Și ce să spun despre grafica acestei minuni, prietenii mei, ce grafică... Sunt un mare entuziast al mașinilor, și să văd acest joc cu acest nivel de detalii îmi transmite aceeași senzație ca atunci când văd acel Opel clasic cu 6 cilindri complet restaurat, strălucitor, cu tapițeria nouă, este foarte plăcut să-ți amintești că s-a evoluat de la acel joc pixelat care rula până la bancomat până la aceasta.

Detaliile sunt foarte bune, peisajele sunt, deși urăsc cuvântul, foarte epice, inamicii bine caracterizați, animațiile de executare și atacuri, și mai ales ale armelor sunt incredibil de bune, sincer în acest aspect nu am ce să reproșez.



Efectele sonore și coloana sonoră sunt și ele de-a dreptul spectaculoase, cu efectele este mult mai ușor să te implici în masacrul din joc, să asculți sunetul armelor, a grohăiturilor și strigătele inamicilor, uneori ajungi să crezi că ești chiar Slayer-ul însuși anihilând hoardele de demoni.

Singurul punct pe care l-am considerat puțin negativ, dar care poate fi corectat în versiunea finală, este că jocul este puțin greu, eu am un 4060 și în peste un an de utilizare, nu am văzut-o niciodată să fie stresată până la punctul de a-și porni ventilatoarele la maximum din motive de siguranță, jocul pare să fie greu în ciuda faptului că a mers foarte fluid pe configurația mea, ceea ce indică faptul că acest lucru este ceva care poate fi corectat în lansarea oficială.



Cu toate acestea, pot afirma cu siguranță că DOOM: The Dark Ages este un joc fenomenal, respectând greutatea numelui pe care franciza o deține, cu siguranță va fi un joc nebun pentru cei care nu cunosc franciza, dar mai ales pentru cei care cunosc deja universul DOOM și alte jocuri de tip boomer shooter.

Îi mulțumim enorm Bethesda pentru faptul că ne-a furnizat jocul în avans pentru această recenzie.