De obicei, încep review-urile prin a spune: "Unul dintre cele mai așteptate jocuri ale anului...", "După o lungă perioadă de așteptare (în acest caz 13 ani, dintre care 4 ani în producție...) din partea fanilor..."... Sau "Alan Wake II, lansat pe 27 octombrie anul trecut, a venit ca o continuare a primului său titlu Alan Wake din 2010". Dar după ce am petrecut acest weekend implicat în această poveste și am avut o mașină de scris în fața mea, ar fi foarte generic să încep acest review așa și nu m-am putut abține să nu fac o introducere demnă de ceea ce ne-a adus acest titlu.

Povestea intrigantă a protagonistului nostru Alan Wake, care, după 13 ani de închisoare pentru corupție în Dark Place, ne conduce la alte percepții despre ceea ce mintea umană este cu adevărat capabilă să creeze. Wake care de atunci își scrie și rescrie propria poveste până când vede din nou lumina zilei. Acest titlu scoate la iveală deznodământul primei sale povești, între arcuri CONTROL interconectate în același univers și o poveste înfricoșătoare care implică secte, crime și o forță misterioasă încă indescifrabilă.

Profunzime este cuvântul și asta este ceea ce ne aduce această poveste, una în alta și în cealaltă, transportând jucătorul într-o realitate suprarealistă și imersivă a întunericului. Știu că au apărut multe teorii, dar știu că toate aceste povești au răspunsurile lor și un punct de plecare, mintea creatorului: Sam Lake - care îl interpretează aici pe Alex Case, un agent FBI.

Pentru mine, el este creatorul unuia dintre cele mai bogate și mai intrigante universuri din ficțiune. Iar noi, simplii jucători, vom încerca pe toate căile să conectăm punctele care sunt eliberate constant de mintea creativă a lui Lake. Așadar, depinde de noi să jucăm și să ne minunăm de acest întreg univers și de tot ceea ce Alan Wake II are de oferit.



Evadarea din propria poveste - Povestea

Fără a intra în prea multe detalii pentru a putea citi această recenzie fără spoilere, jocul începe după ce o pereche de agenți FBI ajunge în oraș, imediat după ce a avut loc o crimă macabră. Deschiderea jocului, înainte de această scenă, este deja o puternică declarație de intenții pentru acest joc horror. De la șoapte la tăcere, de la fugă la masa de picnic, sentimentul de a fi neprotejat și persecutat este prezent în permanență.

Agentul Saga Anderson, prezentată ca fiind unul dintre cele două personaje principale ale poveștii, împreună cu partenerul ei Alex Case, merg la locul crimei pentru a investiga atunci când dau peste numeroase indicii care îi conduc la investigarea unei secte macabre cu membri care poartă măști de cerb. . Ceea ce pot spune aici este că totul a fost scris de Alan Wake încercând să scape de întuneric.

Povestea îi duce apoi pe agenți în orășelul Caudron Lake, unde se întâlnesc cu șeriful și interoghează un cuplu, iar apoi merg în subsolul secției de poliție unde se face autopsia victimei acestei secte. În acest moment au loc evenimente supranaturale și după ce evadează din secția de poliție, duo-ul este însărcinat să se întoarcă și să rezolve cazul, ceea ce nu se întâmplă imediat, deoarece personajul nostru principal revine curând în lumea celor vii și de aici încolo mai multe linii de investigație se întrepătrund.



Narațiunea lui Alan Wake II menține cu măiestrie continuitatea față de jocul anterior, însă introduce o atmosferă mult mai întunecată. Dacă primul joc era, ca să spunem așa, "înfricoșător", Alan Wake II ne oferă un adevărat survival horror, plin de confruntări brutale, incursiuni tensionate în abisul întunericului și scene de violență neașteptat de sângeroase.

Ceea ce m-a impresionat cu adevărat la Alan Wake II este narațiunea sa. Ne oferă una dintre cele mai intrigante, ciudate și creative narațiuni spuse vreodată într-un joc video. Mai mult, există un echilibru între sinistru și suprarealist, cu accente de umor, pe lângă un lore gigantic și intrigant.

Personajele au caracteristici foarte frapante, ceea ce face distractiv să auzi unele dialoguri, cum ar fi omul din saună sau să recunoști fețe vechi precum Thor și Odin sau Cleaner.



Traversând realul și obscurul - Gameplayul și controalele

Baza gameplay-ului din Saga este explorarea în căutare de indicii și obiecte de colecționat, în timp ce Alan continuă să caute o nouă traiectorie pentru povestea sa și să împiedice partea întunecată să invadeze lumea reală. Jocul permite jucătorilor să treacă la ambele personaje, împletind și punând în paralel narațiunile lor, cu posibilitatea de a trece de la unul la altul în momente definite strategic, oferind o experiență unică și captivantă.

Inventarul este limitat, dar nu și fișierele. Audițiile radio, înregistrările video de la televizor, paginile manuscriselor rămân într-o cameră din mintea lui Saga, unde aceasta organizează indiciile, analizează profilurile și descifrează fiecare caz, în timp ce Wake își adună ideile în camera de scris și direcționează intrigile în consecință. cu locurile în care te afli.

Atât pentru Saga, în lumea reală, cât și pentru Alan, în Dark Place, cheia supraviețuirii constă în gestionarea atentă a muniției și a resurselor, precum și în deblocarea de abilități pentru arme și personaje. În timp ce Alan găsește Cuvinte de putere, Saga descoperă locuri cu pietre colorate în care sunt lăsate cutii de prânz "Alex Case" cu fragmente de manuscrise pentru a-și îmbunătăți abilitățile.
​
Alan Wake II are o mecanică de joc ușoară, cu butoane de acces rapid, pe lângă îmbunătățirea armelor, se găsesc și unele abilități de protecție și regenerare. Pentru Wake în Cuvintele de Putere graffiti pe pereți, iar pentru Saga în amulete, dezvăluind Cântecele răspândite pe hărți. Inventarul celor doi este puțin diferit, inclusiv în ceea ce privește armele, dar nu influențează negativ jocul.



Pe lângă inamicii posedați, umbrele și diversele jumpscares, cei mai teribili inamici din acest joc sunt, după părerea mea, lupii ascunși în adâncul pădurii. Deși nu sunt creaturi monstruoase și nici nu sunt greu de eliminat, modul în care urmăresc jucătorul, alergând și mârâind în umbră și pândind o ocazie de a ataca, sunt momente de groază memorabile de tipul "pisica și șoarecele".

Alergarea nu este chiar o opțiune, deoarece ambele personaje au mai degrabă un pas rapid de tip "trot", care nu este chiar o alergare, dar acest lucru nu este un obstacol pentru a scăpa de inamici. În plus față de această mică alergare, jocul are eschivare și împingere, ceea ce ajută foarte mult în timpul luptei.

Ceea ce m-a deranjat puțin în timpul evadărilor a fost obiceiul de a privi înapoi în mod repetat, îmi venea mereu în minte: "Cine se uită atât de mult înapoi în timp ce fuge de o forță supranaturală care distruge tot ce trece pe lângă el?". Dar asta nu împiedică deloc gameplay-ul.

Un alt punct de remarcat sunt butoanele de acces rapid, care sunt destul de intuitive și puteți alege unde să lăsați medicamentele și armele care urmează să fie folosite pe butonul care se potrivește cel mai bine gameplay-ului dvs., ceea ce, din punctul meu de vedere, a fost foarte bun. profitat. Un punct pozitiv este și opțiunea de a te întoarce pentru a lua un obiect dintr-un alt punct sau de pe o altă hartă.



Există frumusețe în întuneric? - Grafica

Grafica este rafinată. Părul, pielea, țesăturile, lemnul, texturile în general au fost proiectate cu meticulozitate pentru a ne oferi o senzație completă a materialului pe care îl privim. Lâna este acolo, lemnul are textură de lemn, pereții, podeaua totul este foarte detaliat și conceput pentru noua generație grafică.

Mediile, fie că sunt în orașe, locații închise sau în pădure, sunt surprinzătoare chiar și atunci când joc pe Xbox Series S, care nu îmi permite să rulez grafica nativă a jocului, considerată una dintre cele mai grele din această generație. Rezoluția mea a fost în jur de 800 P și 30 FPS, care este maximul atins pe Series S și asta nu a însemnat că calitatea grafică a fost sub nivelul acceptabil.

Chiar și în locațiile cu lumină slabă, fotografia jocului este impresionantă, iar ocluzia ambientală dă tonul jocului, oferind imersiune atât în umbre, cât și în reflexiile din apă sau sticlă. În timpul luptelor am simțit o lipsă de fluiditate mai bună, dar având acces la meniul jocului am mărit Motion Blur și această senzație a sfârșit prin a îmbunătăți gameplay-ul și a oferi mai multă fluiditate în lupte.



Whispers, growls și Rock'in roll - Audio și sunete

Există 11 melodii realizate pentru joc și se găsesc între capitole, întotdeauna împărțite la sfârșitul fiecărui capitol și ultima în generic și sunt un toast pentru strălucirea jocului. Dialogurile sunt în limba engleză cu subtitrare, iar pe parcurs pot fi găsite și alte audiții care rulează la radio sau la televizor.

Momentele lungi de tăcere care preced o confruntare adaugă un strat fascinant de atmosferă și tensiune, precum și oferă timp suplimentar pentru gestionarea obiectelor, plasarea indiciilor în cazurile lor corespunzătoare sau pentru a pune cap la cap elementele poveștii.



Este o spirală

Alan Wake 2 este un exemplu magistral de titlu survival horror, plin de povești curajoase și unele dintre cele mai memorabile momente din orice joc lansat anul acesta, în afară de spaimele bune. De fiecare dată ne confruntăm cu un nou capitol care ne provoacă latura de spectator să ne bucurăm de ceea ce privim și, în același timp, încurajează jucătorul să caute noi elemente.

Mulțumim echipei de la Epic Games și Remedy Entertainment pentru că ne-au pus la dispoziție cheia de acces pentru Xbox Series S pe care a fost realizată această analiză.