PAPER TRAIL - Un dublu creează, reface și dezface | Review

Un fundal

Fără a intra în prea multe detalii ale poveștii, lăsând aici doar contextul în care se desfășoară jocul: Paper Trail povestește historia lui Paige, o fată de 18 ani care își dorește să devină astrofiziciană, care, chiar dacă și-a obținut locul la universitate, părinții i-au refuzat dorința deoarece nu își puteau imagina viața fără ea, în același timp, nu își puteau imagina cum ar fi ea fără ei. În mijlocul tuturor acestor lucruri, Paige decide să fugă de acasă spre visul ei, lăsând o scrisoare de despărtire părinților. De aici începe jocul și tu, controlându-l pe Paige, te aventura în căutarea locului unde își găsește autonomia și visul, făcând tot ce este necesar, inclusiv îndoirea spațiului timpului – literalmente, exact cum ai auzit –.

În Paper Trail, povestea progresează lent pe măsură ce rezolvi puzzle-urile – vom discuta mai detaliat despre ele mai târziu – și oferă puține detalii despre personaje. Din câte am înțeles, povestea nu se dezvoltă prea mult în mod 'verbal', adică prin texte și dialoguri, ci mai degrabă în mod conceptual și senzorial, demonstrând prin arta audiovizuală și dificultățile puzzle-urilor cum a evoluat experiența lui Paige. În general, deși observ că personajele nu câștigă o greutate mare în timpul jocului, simt că jocul se concentrează pe a arăta trăirea lui Paige și provocările și obstacolele întâlnite în schimbarea sa către universitate, fără a avea o pierdere în menținerea personajelor superficiale.

Origami spațiu-temporal

Un detaliu pe care îl aflăm de la Paige însăși este faptul că ea are abilitatea de a face origami, acele îndoiri în hârtie care iau formă și devin artă. Însă, o altă informație, care poate fi un pic mai importantă, este că, în afară de a îndoi hârtii, fata poate de asemenea să îndoaie spațiul timpului, la fel cum face în origamisurile sale.

Acesta este un concept care, atunci când este aplicat la designul lumii și combinat cu modul în care au fost dezvoltate puzzle-urile, generează un rezultat foarte inovator, distractiv și satisfăcător – cuvântul 'satisfăcător' funcționează ca un adjectiv excelent pentru a caracteriza sentimentul atunci când realizezi o îndoire pe hartă și reușești să progresezi în joc –. Voi încerca să descriu în text și vă rog să folosiți imaginile afișate pe parcursul acestei recenzii pentru a încerca să înțelegeți mecanismul jocului.

Astfel, în Paper Trail, vedem lumea ca niște hărți așezate pe o masă, literalmente. Astfel, cu abilitatea lui Paige de a îndoi spațiul-timp, putem face îndoiri pe hartă, fapt ce ne permite să recreăm posibilitățile noastre de a ne deplasa în spațiu. Astfel, în locuri care nu au trecere sau în orice obstacol care vă împiedică, puteți îndoi, reinventa și crea o nouă posibilitate de a ajunge la destinația dorită.

Este o mecanică complet inovatoare pe care de fiecare dată când o iau să joc Paper Trail sunt din nou surprins. În plus, când combinăm asta cu calitatea fiecărei hărți și/sau a artei vizuale, rezultă o experiență încântătoare.

Hărți încântătoare

Arta vizuală a jocului este foarte frumoasă, culorile sale sunt vii și ne provoacă sentimente. Designul personajelor, deși este foarte simplu și nu prezintă nicio expresie facială, este de asemenea frumos și vă provoacă sentimente în funcție de culorile lor. Hărțile, chiar dacă se desfășoară pe același "fundal", sunt unice și creative și, atunci când vorbim despre hărți care sunt de fapt faze diferite, sunt bogate în detalii, culori și vivacitate, fiind foarte diferite unele de altele.

Anim...