Midgar Studio își închide porțile după lichidare judiciară.

Pierderea încă unei echipe creative subliniază situația desolantă și volatilitatea extremă care continuă să afecteze industria jocurilor în ultimii ani. Închiderea Midgar Studio a fost decisă după ce o decizie judecătorească a ordonat lichidarea oficială a dezvoltatorului cu sediul în Franța. Fondatorul companiei și actualul CTO al Nacon, Jérémy Zeler-Maury, a confirmat acest sfârșit amar printr-un anunț pe LinkedIn. Nacon, proprietarul studioului, a încercat să negocieze vânzarea structurii către un alt grup de investiții, însă lipsa cumpărătorilor dispuși să finalizeze tranzacția în termenul impus de tribunal a marcat sfârșitul drumului. Se estimează că între 30 și 50 de profesioniști calificați au fost concediați ca rezultat al acestei mișcări.

Închiderea bruscă a activităților aruncă o mare umbră de incertitudine asupra viitorului RPG-ului Edge of Memories, care era programat să fie lansat la sfârșitul acestui an și al cărui viitor este acum complet incert.

Conducerea face apeluri pentru ca alte companii din domeniu să preia forța de muncă calificată care a rămas fără loc de muncă.

Istoria companiei cuprinde aproape două decenii de dezvoltare a jocurilor electronice.

„Ceea ce a început ca o idee oarecum nebunească s-a transformat în optsprezece ani de muncă, creație, provocări, întâlniri și amintiri. Midgar este munca realizată în Hover, Edge of Eternity, Edge of Memories și în toate proiectele, prototipurile, ideile și lumile care au trecut prin studio. Dar, mai presus de toate, Midgar sunt oamenii care au dat viață jocurilor noastre și toți cei care au contribuit la această călătorie.”

Executivul a dorit să sublinieze că echipa deține o experiență tehnică valoroasă, făcând un apel deschis către recrutori și studiouri concurente să observe talentele care sunt acum disponibile pe piață. Este trist de văzut că nici măcar producții cunoscute precum Edge of Eternity și Hover nu au fost suficiente pentru a proteja producătorul împotriva erorilor de gestionare și a lipsei de interes corporativ al companiei-mamă. Când un distribuitor eșuează în a găsi soluții comerciale sustenabile pentru filialele sale, cei care plătesc prețul cel mai mare sunt dezvoltatorii care și-au dedicat ani din viață proiectelor.